Studenți UNATC, invitați la European Student Workshop – Festivalul Lumière din Lyon, Franța
Iulia Necșulescu (drd. Cinematografie și Media, anul 4) alături de studenții Ada Cristian (Regie de film, anul 2) și Tudor Vele (Arta Regiei de film, anul 2) au participat la European Student Workshop care s-a desfășurat în cadrul secțiunii MFIC (Marché International du Film Classique) din festivalul de film clasic Lumière din Lyon, Franța.
În cadrul evenimentului, participanții de la fiecare facultate au avut prilejul să prezinte instituțiile din care provin și programele de studiu. Reprezentanții UNATC au prezentat principalele departamente ale Facultății de Film, punând accent pe programul internațional de masterat Arhive audiovizuale: Prezervare și curatoriere (Audiovisual Archives: Preservation and Programming), predat în limba engleză, relevant pentru tematica festivalului – patrimoniul cinematografic.
Pe parcursul evenimentului, studenții au participat la proiecții de filme clasice și la masterclass-uri susținute de invitați speciali din industria cinematografică franceză și internațională.
Eveniment realizat în parteneriat cu UNATC „I.L. Caragiale”
New Landscape este un festival dedicat intersecției dintre artă, știință, natură și film, care propune, la prima ediție, o explorare a peisajului contemporan ca organism viu, vulnerabil și în permanentă transformare, sub tema Contaminare.
Evenimentul are loc la București, între 21 și 25 octombrie și activează o serie de formate și practici ce pun în dialog cercetarea științifică, arta contemporană și cinematografia experimentală. Studenții UNATC pot intra gratuit la evenimentele festivalului, pe baza carnetelor de studenți și în limita locurilor rămase libere în săli.
Programul festivalului poate fi consultat aici: https://dala.ro/proiecte/new-landscape
Festivalul se deschide miercuri, 21 octombrie la CASA (Strada Tudor Arghezi 44) cu vernisajul expoziției Water_LAB, un proiect curatorial care se fundamentează pe cercetarea corpurilor de apă din zone protejate propunând o producție artistică multimedia.
Secțiunea de cinema a festivalului, curatoriată de Ana Szel și Andrei Rus, urmărește modurile în care apa a devenit, de-a lungul istoriei filmului experimental și a artei video, nu doar un subiect, ci o adevărată materie cinematografică. Printre cele aproximativ 30 de filme prezentate se numără unele realizate de artiști legendari precum Bill Viola, Barbara Hammer, Aldo Tambellini, Allan Kaprow sau Patrick Bokanowski.
Márton Orosz este unul dintre invitații speciali ai primei ediții: curator, cercetător și autor al filmului „György Kepes: Interthinking Art + Science”. Prezența sa introduce în program figura lui György Kepes, artist, teoretician și pedagog maghiaro-american, fondator, în 1967, al Center for Advanced Visual Studies (CAVS) din cadrul MIT. CAVS a devenit unul dintre spațiile academice importante pentru dezvoltarea unor forme de colaborare între artiști, oameni de știință, ingineri și arhitecți, contribuind decisiv la istoria artei media și a practicilor vizuale contemporane.
Cel de-al doilea invitat special al primei ediții este Jeff Silva, artist, cineast și antropolog american, unul dintre fondatorii Sensory Ethnography Lab din cadrul Universității Harvard.
Márton Orosz și Jeff Silva participă, alături de filozoful și teoreticianul media Christian Ferencz-Flatz, la o conferință academică găzduită de UNATCjoi, 22 octombrie, de la ora 16, în sala albastră. Discuția va aborda interferențele dintre cercetarea științifică și practicile artistice, pornind de la experiența unor centre precum MIT și Harvard, unde colaborarea dintre artiști, cercetători și oameni de știință a generat, în ultimele decenii, noi forme de cunoaștere și de producție artistică.
Jeff Silva coordonează, de asemenea, în cadrul festivalului, un atelier cu studenți din UNATC în cadrul căruia participanții explorează peisajele mai-mult-decât-umane ale Bucureștiului prin metode specifice etnografiei senzoriale: observație sistematică, field recording, filmare continuă și atenție acordată raporturilor de scară și perspectivă.
La festival va fi prezent și Gijs Gieskes, un artist, designer și muzician olandez care construiește instrumente audiovizuale neconvenționale din circuite electronice, obiecte cotidiene și tehnologii reutilizate. Acesta va susține un performance și un workshop la CASA.
Call for papers – Conferința Pedagogică Europeană de Scriere Creativă & Conferința Regională a Scenaristicii Academice pentru Europa de Sud-Est, București, 6–8 mai 2027
Organizată de centrul de cercetare CARA (Carabăț Academic Research Centre) din cadrul UNATC, în colaborare cu platforma de streaming CINEPUB, și găzduită de Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”, Str. Matei Voievod 75–77, Sector 2, București.
Convocată de European Association of Creative Writing Programmes (EACWP) și Screenwriting Research Network (SRN).
Este prima conferință comună din istoria celor două asociații și, în același timp, prima conferință a oricăreia dintre ele găzduită în Balcani și în Europa de Sud-Est. Timp de trei zile, sediul UNATC din Matei Voievod devine locul în care se întâlnesc două lumi care se privesc în oglindă: literatura și cinematograful, scrisul și scenariul, atelierul de scriere creativă și școala de film. Vor fi prezenți profesori și cercetători din domeniul dramaturgiei și scenaristicii, cercetători, scriitori, agenți literari și cineaști din peste treizeci de instituții europene membre EACWP și din rețeaua SRN, alături de participanți independenți din România, din Balcani și din întreaga Europă de Sud-Est.
Conferința va fi deschisă de keynote speakers de primă mărime — personalități ale literaturii, ale lumii editoriale, ale cinematografiei și ale mediului academic internațional — ale căror nume vor fi anunțate odată cu programul. Acesta va include, pe lângă sesiunile științifice, ateliere și dezbateri, și o serie de evenimente conexe: lansări de carte, proiecții și momente festive.
TEMA: ADAPTARE(A)
Fiecare poveste pe care o scriem, o filmăm, o spunem sau o disecăm la școală vine dintr-o memorie colectivă: tradusă, transpusă, amintită sau reînviată fără să ne dăm seama. Literatura este sora mai mare a cinematografului și a fost, față de el, mai generoasă, și condescendentă. Un secol de scenaristică a fost, într-o anumită lectură, un secol de adaptare — a romanelor, a pieselor de teatru, a știrilor de presă, a altor filme. Iar acum, cel mai tânăr ”scriitor” din writing room virtual adaptează tot, la scară industrială.
Vă propunem să petrecem trei zile discutând academic ceea ce leagă toate acestea: adaptarea.
A adapta înseamnă a converti — viața în ficțiune, pagina în ecran, ecranul în scenă. Dar înseamnă și supraviețuire: speciile se adaptează, industriile se adaptează, profesorii se adaptează, refugiații se adaptează, limbile se adaptează. Astăzi, cele două sensuri converg mai mult ca niciodată. Scriitorii adaptează texte în timp ce se adaptează la o mașină care îi… adoptă; programele de studii își adaptează curricula în timp ce se adaptează la regimurile de finanțare, la birocrația academică și la economia platformelor; cititorii și spectatorii se adaptează noilor tehnologii de transmitere a artelor și culturii.
De aici, cei trei A ai conferinței noastre:
ADAPTARE — meșteșugul, teoria, pedagogia, industria: ce se întâmplă în trecerea dintre forme și cine o autorizează.
AI — mașina de adaptare cu cele mai mari consecințe pentru umanitate și testul cel mai literal a ceea ce credeam că înțelegem prin fidelitate, auctorialitate, originalitate și voce. O problemă de lucru pentru oricine predă scrisul și pentru cel/cea care încă își câștigă existența din drepturi de autor. Oamenii adaptează; mașina adoptă. Ce urmează?
APOCALIPSĂ — sfârșitul pe care poveștile noastre nu încetează să-l repete: climă, război, colapsul sistemului, moartea autorului, sfârșitul scrisului. Dar și, în sensul grecesc al cuvântului, apokalypsis: o dezvăluire, o revelație. Mai este scrisul în stare să producă una?
Teme posibile
Adaptarea ca meșteșug și teorie. Adaptarea literaturii și a dramaturgiei pentru ecran și traficul în sens invers (novelizări, ficțiune scrisă pornind de la ecran, tie-in-uriAdaptarea ca traducere, ca apropriere și critică; palimpsest, intertext, remediere. Presiunea domeniului public și a dreptului de autor asupra conceptului de ”adoptare”. Adaptarea neadaptabilului: interioritate, voce, eseu, poezie, tăcere. Adaptarea non-ficțiunii, a mărturiei, a arhivei, și etica adevărului poveștii.
Scenaristica drept mediu adaptativ. Scenariul ca obiect provizoriu, de unică folosință, rescris la nesfârșit, tinzând mereu (Passolini) către altă structură. Scenariul și dramaturgia ca texte literare. Ideea-cinema (screen idea) și auctorialitatea ei colectivă. Development-ul, cultura notelor, script editing-ul și adaptarea industrială. Adaptarea între formate: lungmetraj în serial, serial în lungmetraj, film în joc video, podcast în film, TikTok în orice. Writers’ rooms ca mașini de adaptare. Vânzarea de formate și adaptarea transnațională a unei povești naționale.
Pedagogii ale adaptării. Predarea adaptării ca metodă de scriere, nu ca studiu de gen. Scenaristica în programele de scriere creativă și literatura în programele de scenaristică. Cercetarea prin practică (practice-as-research/creative-based-research) și coordonarea doctorală a proiectelor de adaptare. Proiectarea curriculei în condiții de precaritate.
Adaptare (scriitor) vs. adopție (AI). Sistemele generative ca motoare de adaptare: transpunere statistică fără cititor. Etica folosirii AI în development. Refuzul ca poziție creatoare legitimă.
Apocalipsa, criza și sentimentul sfârșitului. Climă, război și strămutare în scrisul și în scenaristica europeană contemporană. Forma narativă post-apocaliptică și pre-apocaliptică. A scrie dinspre și despre periferie, ruină, graniță. Nostalgia și variantele ei estice. Colapsul atenției, colapsul filmului cu buget mediu, colapsul publicului cititor. Finalul ca problemă formală: cum închizi o poveste?
Instituții, industrii, regiuni. Limbi mici, culturi periferice și platforme mari. Streamingul și comanda de adaptări. Fonduri de film, festivaluri literare, rezidențe și infrastructura unei cariere de scriitor în Europa de Sud-Est. Construirea scrierii creative ca disciplină acolo unde abia există. Coproducția regională ca formă de adaptare narativă. Arhive, cinema de patrimoniu și recircularea unui canon național.
Despre organizatori
EACWP. European Association of Creative Writing Programmes, înființată la Praga în 2005, este cea mai importantă reuniune de pe continent a școlilor care predau arta scrisului: peste treizeci dintre cele mai prestigioase școli și programe din Europa, alături de un număr mare de membri individuali, unite de convingerea îndrăzneață că imaginația poate fi predată — și că este predată cel mai bine atunci când profesorii se întâlnesc dincolo de granițe și de limbi. Prin cursurile sale anuale de formare a formatorilor, prin simpozionul anual și prin conferința pedagogică bienală, prin schimburile de studenți și profesori, proiectele de colaborare și concursurile literare, EACWP a transformat niște ateliere de scris răzlețe într-un singur mare atelier european, în care meșteșugul scrisului se transmite de la o generație la alta. www.eacwp.org
SRN. Înființată în 2006 de profesorul Ian W. Macdonald, Screenwriting Research Network este cea mai importantă comunitate internațională a cercetătorilor în scenaristică, a practicienilor reflexivi și a cercetătorilor prin practică. A fost construită pe premisa curajoasă că scenariul, fundația invizibilă a cinematografului, merită regândit în raport cu istoriile, teoriile, valorile și practicile sale creatoare. Reunindu-se în fiecare an pe patru continente, SRN a ridicat pagina la demnitatea ecranului și a făcut ca teoria și meșteșugul să dialogheze, în sfârșit, de la egal la egal. Rețeaua este asociată revistei Journal of Screenwriting (Intellect). Conferința de la București este prima conferință balcanică / sud-est europeană din istoria rețelei. www.screenwritingresearch.com
UNATC. Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” București este prima, cea mai veche și cea mai importantă instituție de învățământ superior din România în domeniul teatrului și al filmului. Centrul de Cercetare în Scenaristică – CARA – dedicat profesorului, scriitorului și scenaristului Dumitru Carabăț, coordonează organizarea conferinței.
www.unatc.ro
CINEPUB. CINEPUB este platforma românească de streaming cu acces gratuit dedicată filmului de patrimoniu și filmului independent, co-organizator al conferinței. www.cinepub.ro
Înscrieri
Așteptăm propuneri de la cadre didactice, cercetători, scriitori, scenariști, practicieni și doctoranzi, indiferent dacă sunt sau nu membri UNATC, EACWP sau SRN. Încurajăm în mod special participarea colegilor din universitățile, școlile de film și programele de litere din România și din țările regiunii.
Propunerile sunt binevenite în engleză, dar acceptăm și diversitatea lingvistică (franceză, spaniolă, germană și română), la fel ca atelierele sau comunicările multilingve. Toate propunerile (ddl. 01.12.2026) vor fi supuse unui proces de double peer review, rezultatele fiind comunicate în ianuarie și programul final în aprilie 2027.
Vă rugăm să trimiteți un singur fișier Word sau PDF care să conțină:
Titlul propunerii.
Rezumatul, de 250–300 de cuvinte (excluzând referințele), care să formuleze întrebarea, abordarea și argumentul sau rezultatul principal ale cercetării.
Cuvinte-cheie: între trei și cinci.
Biografia autorului, de cel mult 100 de cuvinte, scrisă la persoana a treia, cu afilierea instituțională (dacă există) și datele de contact.
Formate: comunicare individuală – paper presentation – (20 de minute de prezentare, plus discuții), dezbatere în panel (60 de minute; un rezumat general de 300 de cuvinte, plus o biografie pentru fiecare participant), sau atelier de lucru (90 de minute – synopsis/descriere).
Propunerile se trimit pe adresa lucian.georgescu@unatc.ro până la 1 decembrie 2026, cu subiectul „Adaptation Bucharest 2027 – Nume”. Fiecare participant poate trimite o singură propunere individuală și poate face parte dintr-un singur panel.
Au fost publicate rezultatele evaluării întreprinse anul acesta de către Consiliul Național al Cercetării Științifice, în urmă căreia UNATC Press a fost încadrată în categoria A pe domeniul Cinematografie și media, respectiv B pe Teatru și artele spectacolului: https://www.cncs-nrc.ro/publicatii-stiintifice/
Astfel, editura noastră poate răspunde mai bine ambițiilor științifice și profesionale ale doctoranzilor și universitarilor din UNATC și alte universități care doresc să-și publice munca academică.
De asemenea, două publicații ale universității au primit la rândul lor acreditarea CNCS:
CONCEPT, coordonată de conf. univ. dr. Mihaela Bețiu, a fost încadrată în categoria B atât pe Teatru și artele spectacolului, cât și pe Cinematografie și media
Doctoral Horizons, coordonată de prof. univ. dr. Alexandru Sterian și editată de Cornel Huțanu, a fost încadrată în categoria B pe domeniul Cinematografie și media și C pe Teatru și artele spectacolului.
Activitatea productivă și neîntreruptă a celor două publicații reprezintă o prioritate a editurii, reprezentând locuri de întâlnire și dialog între voci emergente și universitari de tradiție, printre puținele spații editoriale autohtone dedicate cercetării academice de specialitate de nivel național și internațional.
UNATC Press este constant în căutare de noi proiecte editoriale.
Apariție UNATC Press: Greek and European Theatre: A Comparative Dimension
Greek and European Theatre: A Comparative Dimension (ISBN 978-606-082-090-1) Edited by Andreas Markantonatos, Mihaela Beţiu and Despina Kosmopoulou
The editors have brought together an outstanding group of prominent scholars, philologists, playwrights, theatre historians and theatre practitioners whose essays form the core of this volume: Theodosis N. Pelegrinis, Andreas Markantonatos, Despina G. Kosmopoulou, Asterios Peltekis, Varvara Georgopoulou, Anna Mavroleon, Constantina Ziropoulou, Alexia Altouva, Penelope Frangakis, and Christina Argyropoulou. Their collective expertise crosses disciplinary and national boundaries, offering readers a rich tapestry of comparative perspectives.
In the words of Professor PhD Andreas Markantonatos, renowned philologist of the University of the Peloponnese, Director of the Centre for Ancient Rhetoric and Drama (CARD), Director of the MA Program in Performing Arts at the Hellenic Open University, and Vice-President of The Interbalkan Network of Culture, Art and Education:
“A production of tragedy is never only an interpretation of antiquity. It is also an intervention in the present. […]
The essays collected in Greek and European Theatre: A Comparative Dimension approach this complex fields through comparison. Here, comparison is treated as a critical method for examining relations: relations between texts and performances, antiquity and modernity, source cultures and receiving cultures, local theatrical practices and transnational networks. The comparative perspective makes visible the processes through which theatre travels, changes form, acquires new meanings, and intervenes in different cultural and political environments. […] Comparison itself must consequently be understood as a situated practice. The act of comparing is never innocent. It selects objects, establishes criteria, and produces relations of proximity or distance. […] The contributions to this volume collectively demonstrate that Greek and European theatre are best understood not as separate traditions brought together retrospectively, but as fields constituted through encounter. […] The comparative dimension of the volume is therefore more than an organising theme. It is an invitation to reconsider how theatrical history is written. Rather than tracing stable genealogies, the essays investigate movement and mediation. Rather than treating reception as secondary to creation, they reveal reception as a creative practice in its own right. Rather than opposing antiquity and modernity, they examine the processes through which each is constituted in relation to the other. And rather than invoking Europe as a unified cultural space, they explore the differences, inequalities, and crossings through which European theatre has taken shape. […]
The dialogue between ancient and modern theatre developed throughout the volume likewise resists a simple chronological opposition. Antiquity and modernity do not exist as isolated historical moments. Modern theatre repeatedly constructs its own version of the ancient, while contemporary readings alter the questions scholars and practitioners bring to Greek drama. The ancient text becomes modern through performance and interpretation; the modern stage, conversely, defines itself through selective engagements with antiquity. The relationship is reciprocal, though not equal. Ancient drama carries the authority of canonisation, but modern theatrical practice has the power to expose, revise, parody, reject, or redistribute that authority.”
Published under the CONCEPT STUDIES Series of UNATC PRESS, this volume was realized within the research framework UNATC AX RESEARCH 2026 (Project CNFIS-FDI-2026-F-12094, dir. Assoc. Prof. Alexandru Berceanu, PhD), funded by the Ministry of Education and Research through the Institutional Development Fund.
Enjoy the read! Lectură plăcută! Καλή ανάγνωση! ¡Buena lectura!
